Viața mă trage de mânecă – spectacol-lectură

Viața mă trage de mânecă – spectacol-lectură cu muzică live și proiecții video

Vlad Ivanov – actor
Alin Zăbrăuțeanu – compoziție, electronice
Radu Rădescu – scenariu original, visuals
(București)

Mărturii despre Patrick Dewaere (video): George Mihăiță

”Viața mă trage de mânecă” este un spectacol-lectură cu acompaniament muzical şi elemente multimedia, care s-a născut ca o tentativă de portret al actorului francez de teatru şi film Patrick Dewaere (1947-1982). În 1970, Dewaere a filmat în România pentru producția franceză ”Mirii anului II” (1971), în regia lui Jean-Paul Rappeneau, alături de o echipă de actori din care a făcut parte și George Mihăiță, cel care a păstrat amintiri prețioase despre lucrul cu Patrick Dewaere și filmările din zona Râșnovului. Spectacolul-lectură îl prezintă pe scenă pe cunoscutul actor Vlad Ivanov, în încercarea de a pune în lumină câteva dintre ungherele sufleteşti ale artistului şi omului Patrick Dewaere, cu ajutorul unui monolog însoţit de muzica originală a lui Alin Zăbrăuțeanu şi de intervenţii audio-video. Concepţia spectacolului îi aparţine lui Radu Rădescu.

Patrick Dewaere este un actor francez care pentru iubitorii de film de azi a rămas foarte puţin popular, dacă nu chiar necunoscut. După patru decenii de la fulgerătoarea şi misterioasa sa dispariţie, la doar 35 de ani şi în plină ascensiune a carierei sale cinematografice, a sosit momentul ca publicul român să-l (re)descopere pe cel care, alături de Gérard Depardieu, a reprezentat fanionul generaţiei tinerilor rebeli ai anilor ’70 în filmul francez. Nonconformist, mereu răzvrătit, cultivându-şi în viaţă, la fel ca și pe ecran, imaginea de „zbârlit”, de antistar şi starea de revoltă interioară, Patrick s-a confundat adesea cu personajele sale de multe ori întunecate, marginale, damnate, interpretate pe ecran. A pus totul la bătaie, s-a consumat până la epuizare, arzându-şi aripile cu fiecare rol, cu fiecare iubire din viaţa sa. Cu toate că a jucat în filme încă de la vârsta de 4 ani, întotdeauna şi-a dorit să fie muzician. Neagreat de presă şi de critici, dar adorat de public, a trăit la o tensiune paroxistică, convins fiind că nu va îmbătrâni niciodată. Ceea ce s-a şi adeverit: în 16 iulie 1982, exact în ajunul începerii turnării unui nou film, a pus capăt unei existenţe intense şi zbuciumate printr-un foc de carabină.

„Ascultaţi îndemnul lui Radu: uitaţi-vă cu jind spre astrele îndepărtate, cu un matte sau un cocteil la îndemână, şi vărsaţi un strop pentru un suflet călător şi chinuit. Ideea rememorării unui personaj real, care a lăsat dâră, ajunge să stârnească interesul printr-o descoperire cu valoare memorialistico-arheologică, care îl readuce, într-o şedinţă de pseudo-spiritism muzicalo-cinematografic, pe Dewaere cel adevărat.” Irina Margareta Nistor, agenda.liternet.ro

„Dragă Radu, am citit cu bucurie și emoție textul Dewaere – de vrai. Este sublim și are o încărcătură cu totul specială. M-am bucurat să mi-l amintesc pe Andrei Makine. Pot să spun, că m-a răscolit. Sper să-i pot da încărcătura emoțională, pentru a trece în public.” Vlad Ivanov

„N-aș fi reușit să fac o muzică exact ca pentru Patrick Dewaere, am făcut o muzică așa ca pentru un spectacol de azi în memoria lui Dewaere.” Alin Zăbrăuțeanu