Editia 2024
Documentar
Dacă în 1944 au făcut parte din categoria celor puțini care au salvat evrei de la deportare – nu întâmplător Maria, Nicolae și Aristina Pop figurează la Memorialul „Yad Vashem” din Ierusalim ca „drepți între popoare”! –, în 1949 au intrat în colimatorul Securității pentru că au ascuns în munți alți oameni, persecutați de noul regim politic instaurat grație Armatei Roșii „eliberatoare” ...
Pe Aristina Pop-Săileanu am văzut-o pentru prima dată la Sighet: în fotografia de la intrarea în celula 82 a Memorialului, pe cartonul de prezentare a grupului de rezistență anticomunistă Pop-Oniga („Ţibleșul”). Pornind pe urmele chipului dârz-trist, de pe care scânteia justei revolte nu se lasă stinsă de noroiul securisto-comunist, am aflat, pas cu pas, povestea unei femei care a înfruntat teroarea în virtutea și în numele purei și simplei demnități umane. Așa s-a născut filmul de faţă, dedicat familiei Pop din Lăpușul Românesc. Faptul că mai există astfel de oameni, cu ADN-ul etic intact, e un motiv de speranță că încă nu e totul pierdut!
