În România anilor '80, a privi filme la video în adunări semiclandestine era deopotrivă un gest politic, un act de cultură și o metodă de petrecere a timpului liber. Accesul la filmele Vestului (ori Orientului care îmbrățișase civilizația occidentală) a menținut vii visele și speranțele oamenilor, reprezentând, în același timp, un debușeu pentru nemulțumirile din ce în ce mai profunde din societatea românească. Filmul urmărește felul în care casetele VHS au ajuns în apartamentele și casele a mii și mii de oameni. Într-unul dintre rolurile principale, Irina Margareta Nistor, vocea filmelor din acei ani.