Editia 2017
Performance-improvizaţie de muzicã şi coregrafie
Sânziana Tarţa – dans
Attila J. Szabó – violoncel
Spectacolul invitã publicul la re-descoperirea formelor libere de exprimare scenicã, prin apelul la mijloace de expresie artisticã neconvenţionale, bazate pe improvizaţie şi experiment, evadate din clişee sau constrângeri formale. Aflaţi într-o relaţie de comunicare artisticã şi umanã construitã printr-o colaborare care se întinde pe parcursul mai multor ani, Sânziana şi Attila se aflã acum la primul experiment de acest gen. „Dar despre ce e vorba?” reprezintã o premierã absolutã şi irepetabilã, o interogaţie deloc retoricã, auto-adresatã, care se va contura unic şi pe viu, sub ochii spectatorilor, în jurul afinitãţilor comune ale celor doi pentru gestul artistic sincron, imaginativ şi creator. Argumentul: şi-au dorit de ceva vreme sã lucreze împreunã, pentru cã şi-au dat seama cã de multe ori se armonizeazã foarte bine. Ei nu au certitudini. Cautã. Îşi pun întrebãri. Au discuţii lungi şi frumoase despre tot, dar nu reuşesc sã tragã concluzii şi au credinţa cã nici n-ar fi bine. Concluziile se schimbã, întrebãrile capãtã alt sens şi astfel îi ajutã sã creascã. Titlul spectacolului a apãrut în urma lungilor întâlniri dintre cei doi. Acum se aflã în punctul în care, neavând rãspunsuri, s-au gândit sã facã o plimbare în doi şi, cine ştie, poate descoperã ceva. Fãrã multe vorbe. Împreunã.
Actriţã, designer, stilist, scenograf şi muzician, Sânziana Tarţa (de la Teatrul Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca) este un artist conceptual complet şi plurivalent, aflat permanent în cãutarea de noi cãi de manifestare artisticã şi de comunicare cu publicul. Atrasã de libertatea de expresie corporalã a dansului contemporan, Sânziana a acceptat cu entuziasm provocarea de a construi un performance de sunet şi mişcare, alãturi de violoncelistul Attila J. Szabó (de la Filarmonica de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca). Dincolo de pregãtirea sa clasicã, Attila este preocupat ceva timp de o largã diversitate de genuri şi stiluri, fiind foarte activ pe scena muzicalã din România, în concerte de jazz, tango, rock sau fusion. Adept al tehnicilor de improvizaţie, dar şi expert în gãsirea soluţiilor sonore originale, electro-acustice, Attila se simte atras de pãrãsirea tiparelor restrictive ale unei partituri impuse, preferând cãile de exprimare, practic nelimitate, pe care i le oferã improvizaţia.
Proiect cofinanțat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România
