Un episod din (r)evoluþia genului horror, cu pasaje din Kafka
Sound design & live foley: Foley’ala:
Alin Zãbrãuþeanu – sound artist: compoziþie, foley, live processing
Marian „Rufi” Cîtu – sound artist: compoziþie, foley, live processing
Alexandra Andrieº – sound artist: voce, percuþii, live processing
Flora Pop – vioarã
Radu Rãdescu – concept, percuþii, selecþie texte
Invitat special: Irina Margareta Nistor – lecturã texte
(Bucureºti)
„Genuine, a Tale of a Vampire" (Germania, 1920, restaurat 2011), regia: Robert Wiene, 44 min.
Poate cã filmului „Genuine” îi lipseºte simplitatea sau îndrãzneala vizualã ºi scenaristicã a „Cabinetului dr. Caligari” – producþia anterioarã a regizorului Robert Wiene ºi filmul-manifest al expresionismului german, elaborat cu ºtiinþã bizarã ºi exotism de basm –, „Genuine” având, în schimb, o atmosferã ºi un fir narativ destul de dificil de pãtruns. Stilul vizual dominat de cadre largi, întrerupte ocazional de prim-planuri, purtând marca perioadei în care a fost elaborat filmul, susþine doar într-o oarecare mãsurã naraþiunea halucinantã. Inserturile originale constau în pasaje narative consistente ºi dialoguri de lungã duratã, în acest sens condensarea peliculei, care iniþial avea 88 de minute, la o versiune prescurtatã la 44 minute îmbunãtãþeºte intervenþiile de text, intertitlurile devenind astfel mai succinte.
Simþul vizual de facturã expresionistã al lui Robert Wiene se manifestã plenar în „Genuine”, fiind concretizat (la fel ca în Caligari), prin decoruri distorsionate ºi bizare, în tehnica perspectivei deformate, reuºind sã redea astfel erotismul hipnotic în formã vizualã. În rolul principal, Andra Fern, care apare într-o varietate de þinute care puteau fi considerate drept scandaloase în epocã ºi cu o conotaþie S&M în ochii privitorului contemporan, prefigureazã înfãþiºarea personajelor interpretate de Brigitte Helm în „Metropolis” ºi „Alraune”, precum ºi de Elsa Lanchester în „Mireasa lui Frankenstein”, cu toate cã jocul Andrei, mai degrabã patetic ºi uºor îngroºat, nu face parte din aceeaºi categorie. În ceea ce priveºte finalul oniric al filmului, care face o referinþã directã ºi chiar o reverenþã lui Caligari (unde totul se dovedeºte a fi o halucinaþie de schizofrenic), trebuie þinut cont de faptul cã acest procedeu era perceput drept inovator, surprinzãtor ºi de prospeþime la începutul anilor 1920.
Festivalul de Film Istoric Râºnov ºi-a fãcut o tradiþie din a prezenta publicului filme clasice, pelicule de referinþã din epoca filmului mut, înveºmântate sonor prin mijloace de expresie moderne, cu convingerea cã sloganul festivalului, „ªi filmele fac istorie!”, se poate transpune într-un motto al acestor producþii originale cu dublã funcþie, educativã ºi de divertisment, în formula „Film istoric = istoria filmului”. Abordarea sonorã electronicã urmãreºte sã atingã noi zone de explorare a unor filme revoluþionare în epocã, dar concepute cu mult înainte de era digitalã, iar inserþiile de cuvinte rostite sunt menite a genera insolite asocieri de idei, stãri ºi sensuri între imaginea în miºcare ºi text. Coloana sonorã originalã construitã pentru acest proiect hibrid constã dintr-o mixturã de sonoritãþi contemporane, ritmuri insolite, citãri ºi referinþe la teme arhetipale, sintetizatoare, instrumente acustice ºi voce, cu modulaþii electronice ºi procesare live. Pe lângã improvizaþie, atmosfera filmului este completatã de efectele sonore în timp real (live foley) ºi de intervenþiile în recitativ ale pasajelor extrase din opera lui Franz Kafka, rostite în intonaþia inconfundabilã a „vocii filmelor”: Irina Margareta Nistor.
Cine-concert în cadrul temei principale „(R)evoluþie”
INTRAREA LIBERÃ