Cine-concert: Genuine, povestea unui vampir

Un episod din (r)evoluţia genului horror, cu pasaje din Kafka

Sound design & live foley: Foley’ala:
Alin Zăbrăuţeanu – sound artist: compoziţie, foley, live processing
Marian „Rufi” Cîtu – sound artist: compoziţie, foley, live processing
Alexandra Andrieş – sound artist: voce, percuţii, live processing
Flora Pop – vioară
Radu Rădescu – concept, percuţii, selecţie texte
Invitat special: Irina Margareta Nistor – lectură texte
(Bucureşti)

„Genuine, a Tale of a Vampire" (Germania, 1920, restaurat 2011), regia: Robert Wiene, 44 min.

Poate că filmului „Genuine” îi lipseşte simplitatea sau îndrăzneala vizuală şi scenaristică a „Cabinetului dr. Caligari” – producţia anterioară a regizorului Robert Wiene şi filmul-manifest al expresionismului german, elaborat cu ştiinţă bizară şi exotism de basm –, „Genuine” având, în schimb, o atmosferă şi un fir narativ destul de dificil de pătruns. Stilul vizual dominat de cadre largi, întrerupte ocazional de prim-planuri, purtând marca perioadei în care a fost elaborat filmul, susţine doar într-o oarecare măsură naraţiunea halucinantă. Inserturile originale constau în pasaje narative consistente şi dialoguri de lungă durată, în acest sens condensarea peliculei, care iniţial avea 88 de minute, la o versiune prescurtată la 44 minute îmbunătăţeşte intervenţiile de text, intertitlurile devenind astfel mai succinte.

Simţul vizual de factură expresionistă al lui Robert Wiene se manifestă plenar în „Genuine”, fiind concretizat (la fel ca în Caligari), prin decoruri distorsionate şi bizare, în tehnica perspectivei deformate, reuşind să redea astfel erotismul hipnotic în formă vizuală. În rolul principal, Andra Fern, care apare într-o varietate de ţinute care puteau fi considerate drept scandaloase în epocă şi cu o conotaţie S&M în ochii privitorului contemporan, prefigurează înfăţişarea personajelor interpretate de Brigitte Helm în „Metropolis” şi „Alraune”, precum şi de Elsa Lanchester în „Mireasa lui Frankenstein”, cu toate că jocul Andrei, mai degrabă patetic şi uşor îngroşat, nu face parte din aceeaşi categorie. În ceea ce priveşte finalul oniric al filmului, care face o referinţă directă şi chiar o reverenţă lui Caligari (unde totul se dovedeşte a fi o halucinaţie de schizofrenic), trebuie ţinut cont de faptul că acest procedeu era perceput drept inovator, surprinzător şi de prospeţime la începutul anilor 1920.

Festivalul de Film Istoric Râşnov şi-a făcut o tradiţie din a prezenta publicului filme clasice, pelicule de referinţă din epoca filmului mut, înveşmântate sonor prin mijloace de expresie moderne, cu convingerea că sloganul festivalului, „Şi filmele fac istorie!”, se poate transpune într-un motto al acestor producţii originale cu dublă funcţie, educativă şi de divertisment, în formula „Film istoric = istoria filmului”. Abordarea sonoră electronică urmăreşte să atingă noi zone de explorare a unor filme revoluţionare în epocă, dar concepute cu mult înainte de era digitală, iar inserţiile de cuvinte rostite sunt menite a genera insolite asocieri de idei, stări şi sensuri între imaginea în mişcare şi text. Coloana sonoră originală construită pentru acest proiect hibrid constă dintr-o mixtură de sonorităţi contemporane, ritmuri insolite, citări şi referinţe la teme arhetipale, sintetizatoare, instrumente acustice şi voce, cu modulaţii electronice şi procesare live. Pe lângă improvizaţie, atmosfera filmului este completată de efectele sonore în timp real (live foley) şi de intervenţiile în recitativ ale pasajelor extrase din opera lui Franz Kafka, rostite în intonaţia inconfundabilă a „vocii filmelor”: Irina Margareta Nistor.

Cine-concert în cadrul temei principale „(R)evoluţie”

INTRAREA LIBERĂ

Eveniment Facebook