„Vrednicia neamurilor se judecă după temeinicia hotărârilor pe care le iau.“

Dezbaterea „Iuliu Maniu – Project Management de țară – România 1919“, purtată de Ion-Andrei Gherasim și Valentin Serdan-Orga, s-a axat pe înființarea și activitatea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria.

Ion-Andrei Gherasim despre Consiliul Dirigent al Ardealului:
„În încheierea cuvântării sale de la 1 decembrie 1918, Iuliu Maniu spunea că <<vrednicia neamurilor se judecă după temeinicia hotărârilor pe care le iau>>. Hotărârile luate atunci, la Alba-Iulia, trebuiau puse în practică.

De aceea, începând din 2 decembrie 1918, Maniu a început să lucreze la integrarea Transilvaniei în România Mare prin intermediul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, organism care a existat până în aprilie 1920. Totul trebuia subordonat dictonului enunțat de Maniu tot la Alba-Iulia: <<Să nu devenim din asupriți asupritori!”>>.

S-a înființat, astfel, Marele Sfat Național, format din 250 de membri, un fel de Parlament al Transilvaniei. Consiliul Dirigent, al cărui președinte a fost ales Iuliu Maniu, conducea Marele Sfat Național și avea putere de a emite decrete cu putere de lege în întreg Ardealul (numele sub care erau reunite toate teritoriile din fostul Imperiu Austro-Ungar ce reveniseră României). Consiliul era împărțit în 12 resorturi, omoloagele ministerelor de acum.

Decretul 1 al Consiliului Dirigent, din 24 ianuarie 1919, viza modul de aplicare al legilor, funcționarea serviciilor publice. Acest decret a introdus limba română ca limbă oficială în Ardeal. În acele comitate în care minoritățile aveau minimum 20% pondere din populația totală, ele aveau dreptul să își folosească limba maternă în administrație.

Funcționarii maghiari din administrație au fost înlocuiți de sute de intelectuali români, preoți, medici, profesori, care au acceptat să preia, temporar, aceste funcții.“

*********

Valentin Șerdan-Orga, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”“ din Cluj, a continuat descrierea activității Consiliului Dirigent.

Valentin Șerdan-Orga:
„Pentru Consiliul Dirigent, s-a evitat denumirea guvern provizoriu pentru Consiliul Dirigent pentru a nu crea confuzii cu guvernul de la București. Consiliul Dirigent, adică un consiliu care avea să diriguiască treburile interne ale Transilvaniei.

Aceeași filozofie a fost aplicată și în cazul funcțiilor membrilor Consiliului Dirigent, care nu erau denumiți miniștri, ci șefi de resort. Fiecare resort ardelean era în legatură directă cu ministerele de profil din guvernul de la București. Era cazul, de pildă, al resortului de finanțe, care a primit fonduri, e adevărat, insuficiente, de la guvernul bucureștean.

E bine de spus că, în funcțiile-cheie, Maniu a numit oameni în care avea mare încredere. De exemplu, resortul de finanțe i-a fost încredințat lui Aurel Vlad, prieten încă din copilărie al lui Maniu, prietenie care se va stinge în groapa comună de la Sighet, în care au sfârșit, tragic, amândoi.

Desființarea destul de abruptă a Comitetului Dirigent de către generalul Averescu i-a surprins pe Iuliu Maniu și pe mulți dintre colaboratorii săi și reacțiile lor de atunci au fost deseori evocate de cei care au vrut să îi denigreze.“

Valentin Șerdan-Orga:
Din punctul meu de vedere, anul 1919 a fost cel puțin la fel de important ca 1918 din punct de vedere al statului unitar român.

Iuliu Maniu: Avem întâi nevoie de oameni de caracter şi oneşti, şi numai pe urmă de oameni pricepuţi în conducerea treburilor publice. Între un hoţ fără caracter, dar priceput, şi un om cinstit, dar mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora nu le sticlesc ochii decât după afaceri.

Foto: Daniel Secărescu

  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *