„Nu vom avea niciodată în România un Harvard. Dar putem avea universități din ce în ce mai bune.“

Panelul pe educație al Festivalului de Film si Istorii Rasnov, „We don’t need no education?!“, s-a bucurat de participarea lui Mircea Dumitru, rectorul Universității din București, Marilen-Gabriel Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru Educație, Lucian Turcescu, profesor de Studii Teologice în cadrul Facultății de Arte și Științe a Concordia University din Montréal, Constantin-Alexandru Manda, student al Facultății de Drept a Universității din București și Expert în Politici Publice pe Educație al Societății Academice României și moderatorul Madlen Șerban, profesor asociat în cadrul Universității din București și Expert în Politici Publice pe Educație.

Madlen Serban:
„Poate e momentul ca noi, ca societate, să ne definim ce înseamnă caracter, educație, valoare.

Purtăm această dezbatere în curtea unui locaș de învățământ a cărui piatră de temelie s-a pus la începutul secolului 16! Adesea, nu rădăcinile ne lipsesc. Doar că trebuie să punem și ceva peste aceste rădăcini.“

*******

Marilen-Gabriel Pirtea, despre studiile făcute în străinătate:
„Mergând în prelungirea titlului acestei prelegeri, vreau să enunț întrebarea esențială la care aș vrea să răspundem astăzi: <<Should I stay or should I go?>>. În acest context, aș vrea să discut despre două mituri intens vehiculate în societatea noastră.

Primul mit e legat de sintagma <<învățământul românesc e net inferior învățământului din străinătate>>, pe care o consider o generalizare periculoasă. Ca orice generalizare. Alt loc comun este <<În România este o inflație, o fabrică de diplome>>. Dar aceasta remarcă nu e ceva nou. El era invocat în America și în Europa de Vest încă de la mijlocul secolului trecut.

Al doilea mit este că toți tinerii valoroși fac studiile în străinătate. Totuși, dacă ne uităm la cât costă studiile în străinătate, o medie lunară de aproximativ 500 de euro, s-ar putea să realizăm că doar 5% din populația României își permite astfel de studii și că nu neapărat cei mai valoroși tineri ajung să studieze acolo.

Apoi, când vorbim de emigrare pentru studii, e important de înțeles cine își dorește mai abitir asta: copilul sau părinții?”

********

Mircea Dumitru, despre nevoie de realism în evaluarea universităților
„E adevărat, România nu e nici în cea mai bună perioadă a sa din punct de vedere politic. Totuși, e într-o perioadă foarte bună a sa din punct de vedere istoric.

Înțeleg ce înseamnă rata aceasta atât de mare de emigrare din Romania și problemele pe care ea le creează. Totuși, nu sunt atât de îngrijorat. Suntem într-o lume globalizată, în care oamenii nu mai sunt legați de un anumit loc. Pot să locuiesc în Râșnov și să lucrez pentru o multinațională în Canada.

Faptul că tinerii pleacă să studieze este absolut admirabil. Poate unii se vor reîntoarce, poate alții nu. Pe termen scurt, nu e plăcut să știi că 4 milioane de români au ales să plece. Totuși, pe termen mediu nu sunt îngrijorat și vă invit să păstrăm o perspectiva realist-optimistă. A fost bine că italienii sau irlandezii au plecat masiv din țările lor și au creat comunități puternice în țările unde au emigrat? De unde știm că nu ne aflăm la începutul unei comunități românești globale?

Obsesia noastră cu clasamentul mondial al universităților are importanța ei. O clasare bună ne-ar ajuta pentru legitimare. Faptul că nu suntem acolo sau că doar 1-2 universități sunt nu e bine, desigur. Să nu uităm, însă, ce bugete au universitățile din Statele Unite, Marea Britanie sau, mai nou, China. Noi nu avem aceste posibilități. În același timp, excelența unei universități nu e totul.

Vreau sa evoc o dilemă lansată de excelenta carte a matematicianului englez Christ Brink, „The Soul of a University: Why excellence is not enough”: trebuie universitățile să pregătească absolvenți <<buni la ceva / good at>> sau absolvenți <<buni pentru / good for>>? Dacă vorbim de excelență, vorbim despre <<bun la ceva>>. Dar asta nu e totul. E important ca universitatile să creeze și oameni <<buni pentru>>, acesta fiind rolul lor social. Pentru că atunci, în perioada studiilor universitare, este perioada de maximă creativitate, efervescență a omului. Din toate punctele de vedere.

Noi nu vom avea niciodată în România un Harvard. Dar putem avea universități din ce în ce mai bune, care să îi facă pe tineri să se gândească mai mult înainte de a decide să plece pentru studii în străinătate. Trebuie să gândim realist.“

*******

Lucian Turcescu despre importanța educației religioase
„Trăiesc și predau educație religioasă în Montreal, parte din Quebec, probabil unul dintre cele mai seculare spații din America de Nord, în care francofonii catolici au întors cu totul spatele Bisericii Catolice în anii ’70. În anii 2000, autoritățile locale au realizat că oamenii nu mai înțelegeau religia și, urmare a unui studiu realizat vreme de doi ani, au recomandat reintroducerea predării religiei în școli.

De atunci, se predă religia în toate școlile publice și private din regiunea Quebec, între clasa a 2-a și clasa a 11-a. Se predă religia în formulă pluri-religioasă, non-confesională. În România, pe de altă parte, se predă altfel religia, în formulă confesională.

Mai merită spus că religia și știința nu sunt în opoziție și că predarea religiei și cea a științei nu intră deloc în contradicție defel.“

*********

Daniela Vișoianu despre semnificația educației
„Ar fi bine ca toți adulții aflați în sistem, ca profesori, să realizeze darul, șansa pe care o au de a se afla în fața unor copii pe care îi pot modela. Miza în procesul de educatie este cât de prezenți pot să fie în acest proces profesorul și elevul.

Avem posibilitatea de a schimba ce este lângă noi, dar ne e mai ușor să ne dorim schimbarea a ceva ce e departe de noi. Toți ne uităm la Minister pentru schimbare, dar nu ne uităm în propria sală de clasă.

Copiii se duc la școală ca să socializeze, ca să fie văzuți și ca să fie apreciați. Ei nu merg ca să învețe. Este rolul profesorului să știe care e nivelul cognitiv al fiecărui elev și talentul lui de a îi învăța pe elevi.

Daniela Vișoianu despre evoluția sistemului educațional post ’89
Noi am avut de învățat toate lucrurile de la zero în ultimii 30 de ani. Uitați-vă cum eram acum 30 de ani. Uitați-vă cum copiii cu cerințe educaționale nu existau, în spațiul public, în urmă cu 30 de ani. Destinul lor în România s-a schimbat radical.

În același timp, drumul nostru, început în ultimii 30 de ani, ar trebui să continue prin a trece de la control la încredere. Trebuie să creăm o rețea între oameni, care să funcționeze ca o plasă de siguranță pe care să cadă oamenii atunci când au probleme. Vom reuși astfel să avem zero pierderi sociale.“

Daniela Vișoianu:
Viața nu e despre a avea, ci este despre a fi. E adevărat, am ieșit din comunism cu foamea de a avea. Astfel, am căpătat obiceiul de a ne legitima prin ceea ce avem. Trebuie acum să revenim spre a fi și apoi să evoluăm spre a deveni.

În clipa când ne aflăm pe patul morții, toți vedem adevărul. Unii mai norocoși îl văd mai devreme.

******

Alexandru Manda, despre raportul dintre elev și sistemul educațional:
„Când, în 2013, la 14 ani, am înființat Asociația Elevilor din Constanța, cu care am reușit să căștigăm mai multe drepturi pentru elevii din Constanța (n.r. intrând în conflict public și dur cu primarul din acea epocă, Radu Mazăre), ne-am confruntat și cu sistemul de educație, care a încercat să ne taie aripile, care ne predă <<Capul plecat sabia nu-l taie>> și ne spunea <<Stați în banca voastră>>.

În continuare, în România, când facem reforma curriculară, pornim de la profesori, nu de la elevi. Ar trebui să pornim de la elev, care e beneficiarul sistemului de educație, de la cum vrem să arate absolventul sistemului și de la care sunt interesele lui.“

**********

Marilen-Gabriel Pirtea:
„În acest moment, sunt 1 milion de elevi care nu au luat BAC-ul în ultimii 10 ani.“

Daniela Vișoianu:
„În Germania, doar 45% iau Bacalaureatul. Dar ei aleg traseul învățământului profesional. Și nu e nici o rușine în asta.“

  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *