Rasnov
Geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului aminteste „Cumidava" intre „orasele stralucite ale Daciei". De la Carpatii de Rasarit pana la Sarmisegetuza, Cumidava pare a fi cea mai insemnata asezare dacica amintita de izvoarele scrise ale antichitatii. Asezarea a imprumutat numele sau castrului ridicat de cuceritorii romani. Fortareata antica se afla la cca 4 km de Rasnovul contemporan.
In perioada 1211 - 1225, Tara Barsei a fost stapanita de Ordinul Sfintei Fecioare Maria a germanilor (ordinul teuton). Se pare ca primii colonisti sasi la Rasnov provin de pe malul stang al Rinului, din „Rosenau", o asezare aflata in posesia ordinului cruciat. Astfel, denumirea germana, „Rosenau", Valea Trandafirilor, poate fi o amintire a originii primilor colonisti germani.
Din anul 1331 dateaza prima atestare documentara a Rasnovului medieval, sub numele de „Rosnou", intr-un act emis de cancelaria regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, care se refera la locul de origine al nobilului Nicolaus Magnus. In anul 1427, Rasnovul este vizitat de regele Sigismund de Luxemburg si primeste dreptul de a tine targ.
Hotaratoare pentru istoria Rasnovului a fost dependenta sa de comertul desfasurat pe drumul Branului, cea mai importanta legatura transcarpatica medievala. Ramura principala a economiei locale a fost agricultura. O dovada sunt si privilegiile acordate de catre domnitorii Tarii Romanesti romanilor rasnoveni pentru pamanturi situate dincolo de hotarul Transilvaniei. Cele mai cunoscute si bogate bresle sasesti din Rasnov erau breasla lemnarilor si breasla tesatorilor. Insa un mestesug deosebit ce a cunoscut o inflorire remarcabila in Rasnov a fost fabricarea sticlei, atestat documentar inca din 1526.
Asa cum aprecia un calator in 1906, Rasnovul devine, la inceputul secolului XX, o „bucata de oras": biserici renovate, scoli moderne, hotel comunal, scoala de inot, promenada. In 1891 intra in exploatare o cale ferata pe ruta Brasov-Rasnov-Zarnesti si in 1911 la Rasnov se da in exploatare prima uzina electrica din Tara Barsei.
Dupa primul razboi mondial, cadrul geografic favorabil ofera Rasnovului o noua oportunitate economica: turismul. Statutul de statiune climatica a fost primit de comuna politica Rasnov in martie 1929. In perioada comunismului, pentru Rasnov optiunea autoritatilor a fost industrializarea („Fabrica de Scule Rasnov" era denumita de propaganda „sculerul-sef al industriei constructoare de masini din Romania"). Statul roman a creat cartiere de locuinte pentru cei veniti sa ocupe locurile de munca si comuna Rasnov a devenit oras.
Cetatea
Pe Dealul Cetatii, cercetarile arheologice au demonstrat existenta unor elemente de fortificatie preistorice si dacice. Cetatea medievala din Rasnov se presupune ca a fost construita in perioada 1211-1225, cat a durat stapanirea cavalerilor teutoni in Tara Barsei. Desi nu exista nici o dovada in acest sens, materialele arheologice pledeaza pentru functionarea fortificatiilor cel putin din secolul al XIV-lea. Mai mult, in anul 1335, in timpul unei invazii a tatarilor care a pustiit Tara Barsei, se pare ca fortificatia a salvat vietile locuitorilor refugiati intre zidurile sale.
Pozitionata pe o culme stancoasa, deasupra partii de rasarit a orasului actual, cetatea a fost formata initial dintr-o incinta larga, care a cuprins de la inceput „Cetatea de jos" de mai tarziu. Legate de aceasta incinta sunt si cele mai vechi turnuri: Turnul Armelor (pe latura de sud) si Turnul Bathory (latura de est).
Atat in timpul catastrofelor naturale, cat si a invaziilor militare, cetatea a reprezentat sansa supravietuirii comunitatii rasnovene. Ea a fost mai mult decat o cetate de refugiu, a fost o „a doua vatra a Rasnovului". Obligati sa ramana aici zeci de ani, rasnovenii au transformat fortificatia intr-o locuinta.
Cetatea a fost intregita arhitectonic de comunitatea rasnoveana pana in secolul al XVIII-lea, cand securizarea granitelor sudice ale Transilvaniei, a permis atat o dezvoltare economica neintrerupta a targului, cat si, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scadere a interesului comunitatii rasnovene pentru intretinerea cetatii medievale.
Mai mult, in 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri si a grabit transformarea cetatii parasite intr-o ruina. In cetate era tinut doar un singur paznic care trebuia sa anunte prin batai de clopot izbucnirea incendiilor.
In 1937, dupa o vizita in cetatea Rasnovului, scriitorul brasovean Octav Sulutiu lasa posteritatii o frumoasa descriere dar si un intelept indemn: „Ar fi pacat sa se distruga aceasta marturie istorica. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care sa o falsifice, sa introduca elemente noi. Sa se intareasca tot ce exista si atata".
Intarziata de razboi si de anii tulburi ai instaurarii regimului comunist, restaurarea cetatii Rasnov s-a desfasurat abia in perioada 1955-56.
Apoi Cetatea Rasnovului a intrat in istoria cinematografiei romanesti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) si Nemuritorii (1974).
In 1967, la Rasnov este realizat filmul „Columna", o co-productie romano-germano-italiana regizata de Mircea Dragan, nominalizata anul urmator la „Globul de aur" si la „Oscar" pentru cel mai bun film strain.
Stupefiant, insa la inceputul mileniului III, a avut loc cel mai dramatic episod al istoriei contemporane a Cetatii Rasnov. Romania a pierdut in cativa ani secole de istorie. In perioada 2000 - 2007, monumentul de importanta nationala a fost agresat de interventiile ilegale ale fostului „chirias" al cetatii, SC Drumuri Publicitare SRL/Alberto Drera (au fost distruse iremediabil capelele cetatii, in Cetatea de jos situl dacic si cel medieval a fost nivelat cu excavatorul etc.).
In 3 iulie 2008 comunitatea rasnoveana s-a intors in Cetate. De acum, proprietarul secular, Rasnovul - Rosenau trebuie sa redea cel mai de pret bun al sau ISTORIEI.
Biserica Ortodoxã Veche Sf. Nicolae
In Rasnov se afla cea mai veche biserica ortodoxa din sud-estul Transilvaniei: biserica ortodoxa romaneasca cu hramul „Sfantul Nicolae".
Se pare ca lacasul de cult a fost ridicat in sec al XIII-lea, acestei etape arhitecturale apartinandu-i altarul si nava mica. In anul 1384, an inscriptionat si pe spatele tamplei bisericii (in altar), refacerea lacasului beneficiaza de sprijinul domnitorului Tarii Romanesti, Radu I. De acum se pare ca provine amprenta gotica din arhitectura bisericii rasnovene.
In 1773 biserica a fost marita prin contributia negustorilor brasoveni Ionita si Radu Boghici. Forma actuala dateaza din deceniul trei al secolului al XIX-lea. Pictura interioara de factura bizantina se pare ca a fost realizata in secolul al XVI-lea.
De-a lungul secolelor, biserica a primit numeroase donatii de la domnitori si boieri din Tara Romaneasca.
Biserica Evanghelicã
In anul 1394 documentele il amintesc pe Stefan, pleban al bisericii Sf. Mathias din Rasnov si Decan al Brasovului. Insa singura biserica a comunitatii crestine a sasilor rasnoveni, pastrata pana in prezent, dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea. Biserica catolica se pare ca purta hramul Sfintei Fecioare Maria si dupa Reforma a devenit lacasul de rugaciune al sasilor evanghelici.
Odata cu Reforma religioasa sasii au varuit frescele bisericii. Insa pe partea de nord a corului bisericii a fost descoperita vechea pictura, datata la anul 1500.
In anul 1682, in biserica evanghelica a fost montat un altar nou. In anul 1781 a fost inlocuita orga veche de 113 ani cu o orga realizata de silezianul Johann Frill. Infatisarea actuala a bisericii evanghelice dateaza din perioada 1774-1775, cand s-a ridicat un nou acoperis si au fost inaltate zidurile bisericii. Cutremurul din 26 octombrie 1802 a provocat distrugeri mari bisericii evanghelice si turnului acesteia. Turnul cu o inaltime de 13 metri a fost reconstruit pana in anul 1804.
